Primele cercetări privind întâlnirile dintre copiii mici și computere au avut loc în 1984, în grădinițele municipale din Reggio Emilia. A fost o aventură propusă de Loris Malaguzzi, mereu atent la fenomenele din viața contemporană și care a decis că grădinițele nu pot rămâne indiferente față de prima apariție a computerelor personale în birouri și case.
Trăim acum într-o lume hibridă în care granițele dintre ceea ce este fizic și ceea ce este digital continuă să se estompeze, dezvoltarea tehnologiei digitale și a rețelelor informaționale producând schimbări semnificative în modurile noastre de a învăța și de a comunica.
Între instituțiile de învățământ care tind să limiteze computerele în laboratoare speciale, predând predominant tehnici IT și organizațiile educaționale non școlare care oferă doar dimensiunile de joc și recreative ale tehnologiei, trebuie să ne valorificăm potențialul acestor instrumente tehnologice în experiențele de învățare.
Astfel că în grupa noastră reggio tehnologia digitală este prezentă în activitățile zilnice, creând multiple contexte de cercetare, diseminare și experimentare în care imaginația și realitatea ( digitalul și analogicul) formează explicații și interpretări în moduri organice.
Prin activitățile pe care le realizăm permitem copiilor să întâlnească inteligența dispozitivelor și să descopere ”dialogul” cu instrumentele digitale, un dialog în care inteligența umană și cea tehnologică se modelează reciproc și co-evoluează,și unde regulile jocului trebuie să fie în mâinile ambilor jucători.